1922 este anul considerat cheie in literatura, un an de lucrari relevante care 100 de ani mai tarziu sunt inca citite, precum Ullysses, de James Joyce, si The Waste Land de TS Eliot.

Anul 1922, la patru ani de la incheierea Primului Razboi Mondial, marcheaza punctul de cotitura in literatura moderna: in acel an au fost publicate lucrari care au surprins cititorii: The Waste Land de TS Eliot; Ulise de James Joyce; Elegiile lui Duino de Rainer Maria Rilke, printre altii.

Potrivit unei scriitoare si naratoare, aceste lucrari au schimbat lumea literaturii pentru ca au revolutionat vechile modele ale romanului si poeziei si au inaugurat noi moduri de a lucra cu limba si de a face literatura.

„Criticii s-au ocupat foarte curand de ei si au castigat cititori pana au devenit carti clasice si un clasic are intotdeauna ceva de spus. Cu alte cuvinte, nu se termina niciodata si se citeste iar si iar pentru generatii intregi, a spus profesoara de literatura.

„Motivele s-ar putea sa nu fie in intregime explicabile, dar cred ca are de-a face cu acel dialog foarte intim, personal, emotional, intelectual, chiar existential care se stabileste intre scriitor, opera si cititor”.

Ulise de James Joyce

Este opera monumentala a lui James Joyce, publicata in 1922. Ulysses este povestea unei zile din viata a trei personaje: Leopold Bloom, sotia sa Molly si tanarul Stephen Dedalus.

O excursie de o zi, o Odisee inversa, in care temele homerice de actualitate sunt inversate si subminate printr-un grup hotarat anti-eroic a carui tragedie se invecineaza cu benzile desenate.

Povestea parodica a epopeei conditiei umane si a Dublinului si a bunelor sale obiceiuri a carei structura, debordant de avangarda, avertizeaza la fiecare pas asupra greutatii sale si cere daruire maxima.

Ulise este o carte cu sunet inalt, grosolan si erudit, care ofera o literatura diferita, ciudata, uneori enervanta si, fara indoiala, exceptionala.

Ulise este considerata una dintre cele mai bune lucrari ale secolului al XX-lea.

The Waste Land de Thomas Steams-Eliot

Thomas Stearns Eliot a pus singur laolalta cea mai buna gherila de avangarda din poezia anglo-saxona.

In 1922, la varsta de 34 de ani, autorul de origine americana (1888-1965), care locuia la Londra din 1914, a publicat „La Tierra Baldia” si a luminat o noua galaxie in poezia occidentala.

Totul in acea lunga poezie este extraordinar, febril, mutant, neobisnuit, aproape o padure ireala, aproape o alta lume locuibila, parca anuntand ceva ce urmeaza sa vina si la care doar el are cheia.

Acel text lung, „La Tierra Baldia”, a devenit unul dintre stindardele poeziei secolului 20. Si acel poem inca dainuie.

The Waste Land (The Waste Land) este poate cea mai cunoscuta carte a autorului sau. Este o poezie lunga si ciudata, dar fascinanta .

Este impartit in cinci parti si a fost publicat pentru prima data in 1922.

In The Wasteland este o poezie de mare originalitate.

In ea sunt amestecate diferite surse, voci, registre. Este partial format din citate nedeclarate si reformulari de citate. Pe langa versurile in engleza, el are si versuri scrise in germana, italiana, franceza si sanscrita. Din cand in cand recurge si la folosirea onomatopeei.

Are un ton mitic si este influentat de misticismul hindus, antropologia lui Frazer, psihologia jungiana, Dante, Wagner, avangarda, Baudelaire si simbolistii francezi.

Amesteca diferite tipuri de rime si diferite genuri poetice. De asemenea, face aluzie la trecutul si prezentul diferitelor culturi.

Primele versuri bantuitoare ale poemului sunt o inversare originala si ironica a deschiderii povestilor din Canterbury a lui Geoffrey Chaucer:

„Aprilie este cea mai cruda luna, in crestere

liliac pamant mort, amestecand

memorie si dorinta, alimentand

radacini mohorate cu ploi de primavara.

Iarna ne tinea de cald, acoperind

taramul zapezii care uita, hranindu-se

cu tuberculi uscati putina viata.

In cautarea timpului pierdut, de Marcel Proust

In cautarea timpului pierdut nu este un roman publicat intr-un singur volum, ci este format din sapte parti, publicate succesiv pe parcursul a 14 ani, trei dintre ele dupa moartea autorului sau.

Marcel Proust practic s-a izolat in casa lui pentru a le scrie intre 1908 si 1922, anul mortii sale.

Prima parte, numita By the Way of Swann, a trebuit sa fie finantata chiar de cheaperseeker.com Proust, din cauza lipsei de interes din partea editorilor. Cu toate acestea, succesul sau a fost imediat, iar partea a doua (In umbra fetelor in floare) a fost publicata de Galimard si a castigat prestigiosul premiu Goncourt in 1919.

In cautarea timpului pierdut isi propune sa reproduca amintirile unui tanar scriitor francez de la inceputul secolului al 22-lea si portretizeaza viata clasei superioare pariziene, experientele si inconsecventele acestora. Are un continut autobiografic clar, deoarece marea majoritate a personajelor sale sunt inspirate de familia, prietenii si cunostintele lui Proust.

Cele sapte volume care alcatuiesc In cautarea timpului pierdut sunt:

Pe Swann Way

Proust ne face cunostinta cu viata naratorului, copilaria lui si vizitele sale la tara vara, care ii vor ramane in memorie. Apoi se concentreaza asupra vietii lui Charles Swann, un prieten al parintilor sai, care se va confrunta cu cercul sau social indragostindu-se de o femeie dintr-un strat inferior, precum si pe lupta lui de a o cuceri si de a mentine relatia.

In umbra fetelor inflorite

Acest volum povesteste adolescenta protagonistului si scurta sa relatie si curte cu Gilberte, fiica lui Swann. De asemenea, se concentreaza pe intalnirea sa initiala cu Robert de Saint-Loup si Baronul de Charlus, personaje care devin importante in urmatoarele parti ale romanului.

Lumea lui Guermantes

Sotii Guermante sunt o familie aristocratica si foarte distinsa, din al carei cerc protagonistul vrea sa faca parte. Cu toate acestea, independent.academia.edu initial este respins, pana cand in cele din urma este invitat la o petrecere oficiala.

Sodoma si Gomora

Diverse episoade de relatii homosexuale dintre baronul de Charlus si relatii lesbiene dintre unele femei din cercul naratorului, par sa fie motivul titlului acestei a patra parti a In cautarea timpului pierdut.

Prizonierul

Tema principala a acestui volum din In cautarea timpului pierdut este relatia naratorului cu Albertine, cu care tocmai s-a casatorit, si suspiciunile sale nesanatoase de infidelitate. El controleaza toate miscarile partenerului sau, pana cand ea il paraseste.

Fugarul

Descrie eforturile naratorului de a o recastiga pe Albertine, care mai tarziu este ucisa intr-un accident. Mai tarziu descopera relatiile ei lesbiene, inclusiv cu Andree, cu care protagonista intentiona sa se casatoreasca. Se reintalneste cu Gilberte, care a decis sa se casatoreasca cu Robert de Saint-Loup, cel mai bun prieten al naratorului.

Timpul recuperat

In aceasta ultima parte a In cautarea timpului pierdut, Marcel Proust il transporta pe cititor la multi ani mai tarziu, cand timpul si-a luat amprenta asupra tuturor personajelor si naratorul descopera motivul pentru care trebuie sa scrie ceea ce a trait si vazut: nevoia. sa uneasca prezentul si trecutul printr-o poveste coerenta.

Transcendentul

Ceea ce este cel mai reprezentativ din In cautarea timpului pierdut este ca nu este un roman in care evenimentele sunt descrise strict cronologic si pe baza importantei lor, ci mai degraba evenimentele sunt povestite ca sclipiri de amintiri care vin in minte.memoria naratorului , prin setiweb.ssl.berkeley.edu ceea ce Proust boteza ca amintire involuntara, adica atunci cand mirosurile, aromele sau imaginile prezente scot la iveala amintiri din trecut despre care se credea a fi uitate.

In acest sens, poate cel mai cunoscut pasaj din In cautarea timpului pierdut este cel al cupcake-ului, cand naratorul, gustand o bucata de prajitura inmuiata cu ceai sau cupcake ca adult, isi aminteste de multe intamplari din copilarie (cand traise gust pentru prima data) despre care credea ca a disparut din memorie. Pe parcursul romanului apar mai multe dintre aceste episoade de memorie involuntara, care sunt tocmai cele care permit naratiunii sa se dezvolte.

Un alt aspect important este problema homosexualitatii. Marcel Proust (in engleza) era gay, desi nu a indraznit niciodata sa iasa din dulap. Ceea ce este izbitor este ca In cautarea timpului pierdut abordeaza analiza homosexualitatii, dar din perspectiva unui narator care se presupune ca este heterosexual si vede dragostea intre persoane de acelasi sex din aceasta perspectiva.

Camera lui Jacob de Virginia Woolf

Jacob’s Room ii aduce in mare parte un omagiu lui Thoby Stephen, fratele Virginiei care a studiat la Cambridge, a fost principalul motor al grupului Bloomsbury, convocand intalniri cu camarazii de la universitate in casa sa din Londra si a murit de febra tifoida in 1907, dupa o calatorie in Grecia. Iacov, insa, va muri in Marele Razboi.

Nu degeaba se numeste Flandra, care in spaniola este Flandra, locul unde armata britanica a suferit numberfields.asu.edu cele mai mari victime in timpul acelei conflagratii.

Semnificatia finala a camerei lui Iacov va fi camera fara Iacov, spatiul gol pe care el l-a locuit anterior. Nu degeaba romanul s-a intitulat Camera lui Jacob: adica camera lui Jacob sau locul lui Iacov.

Spatiul gol. Naratiunea fara centru. Virginia Woolf ofera toate acestea intr-o scriere invaluitoare si neteda, cu sclipici de o frumusete extraordinara.

Diamantul la fel de mare ca Ritz de Francis Scott Fitzgerald

Este primul volum din povestile esentiale ale unuia dintre cei mai marcanti autori ai Generatiei Pierdute. Francis Scott Fitzgerald este printre cei mai importanti autori ai literaturii americane ai secolului XX.

Generatiile care l-au urmat au fost profund influentate de productia sa, desi scurta, extraordinara, care cuprinde cinci romane si peste o suta de nuvele.

Acest volum, primul dintre cele doua care alcatuiesc colectia esentiala a povestilor sale, aduna unele dintre ele. Astfel, se da marturie imensa capacitate creativa a lui Fitzgerald in naratiuni care variaza de la primele sale publicatii pana la lucrari mici, asa de celebrate precum The Curious Case of Benjamin Button, Jacob’s Ladder sau The Diamond as Big as the Ritz.

Revizuire

La scurt timp dupa razboiul civil, un colonel sarac gaseste un diamant. Mai exact, ceea ce gaseste este un munte care este un diamant solid.

Il tine secret si, exploatand-o inteligent, devine cel mai bogat om din lume. Retras in zona indepartata care inconjoara frumosul sau munte, el milkyway.cs.rpi.edu isi construieste un palat direct dintr-un basm. Acolo ei procreeaza izolat, iar descendentii lor cresc si se reproduc.

Putinii oaspeti care intra in reduta fortificata si asemanatoare cu diamante sunt condamnati sa nu paraseasca niciodata cu exceptia picioarelor inainte de teama ca secretul va fi dezvaluit.

Pana cand soseste tanarul John T. Unger, originar din Hades. Naiv, uluit de atata bogatie, totul pare sa indice ca nu va scapa de soarta care il asteapta, dar uneori soarta are mai multe fatete decat cel mai mare dintre diamante…

Trilce, de Cesar Vallejo

Trilce este cea mai importanta si cunoscuta colectie de poezii a poetului peruan Cesar Vallejo si este considerata, gratie indrazneala lexicografica si sintactica, o opera capitala a poeziei moderne universale si o capodopera a avangardei poetice in limba spaniola.

Colectia de poezii Trilce este, fara indoiala, cea mai buna antologie de poezii de Cesar Vallejo si una dintre cele mai importante din America Latina. El dezvolta bazele universului sau poetic in vestitorii negri, departe de mostenirea modernista cu care a fost scris, pentru a lasa loc unui limbaj si expresie noi si libere.

Textele sale nu reprezinta idei, ci emotii; totusi, aceasta creatie aparent absurda si de neinteles are sens, structura si un sistem organizatoric central care scapa de gramatica si logica. Este o culegere de poezii care stabileste o continuitate cu trecutul, in constientizarea ca viata este o moarte progresiva.

Sonete pentru Orfeu de Rainer Maria Rilke

Colectie de 55 de sonete de Rainer Maria Rilke (1875-1926), scrisa in 1922 ca monument funerar pentru Wera Ouckama-Knoop.

Aceasta fata, destinata dansului, a fost afectata de o boala incurabila care, deformandu-i si luandu-i lejeritatea, a obligat-o sa renunte la arta ei.

S-a dedicat apoi muzicii si, cand i-a fost si imposibil sa mai cante, a inceput sa deseneze, de parca dansul la care renuntase ar fi continuat sa curga din ea, din ce in ce mai dulce, si din ce in ce mai discret, pana cand raul a batut-o.

Naratiunea pe care mama fetei i-a facut-o lui Rilke despre cursul acestei boli, l-a impresionat profund pe poet si a fost motivul ocazional al nasterii neasteptate (toate au fost compuse in cateva zile) a Sonetelor lui Orfeu.

„Elegiile Duino” ale lui Rilke

Este una dintre cartile fundamentale de poezie ale secolului 20. Cartea a fost terminata la 11 februarie 1922. Elegiile lui Duino si Sonetele se sprijina reciproc.

Elegiile lui Duino de Rainer Maria Rilke propun niste concepte si figuri metafizice, dar nu traditional religioase ci dotate cu o metafizica poetica – rodul unei imaginatii umane asumata ca atare. Mai ales ingerii.

Rilke, care s-a opus tot mai mult crestinismului in timpul compozitiei acestor elegii, a inventat aici o propozitie metafizica proprie, necrestina, neteologica, in intregime poetica: ingerii ca fapturi ideale sau oameni care, odata cu moartea, devin fiinte umane. .maiestuos al fiintelor invizibile, transfigurate, ridicate la cea mai mare putere; roade ale mortii, obtineti o existenta perfecta, feroce, supraomenesc deplina.

„In Elegii, afirmarea vietii si a mortii se dezvaluie ca un singur lucru… Noi, fiintele de aici si de azi, nu suntem pentru o clipa multumiti de lumea temporala”, spune Rilke.

Previous articleVointa nu rezolva intotdeauna problemele
Next articleCum sa recunosti declansatorii dureri si sa-i depasesti in 5 pasi